Weekend la Londra

4 zile în Londra au trecut foarte repede, cum era de așteptat. Un oraș cosmopolit în adevăratul sens al cuvântului luat la pas fără intenția de a bifa anumite obiective turistice dar cu dorința de a vedea cât mai mult. Și am vizitat… cât ne-au ținut picioarele!
Am stat în zona 3, câteva stații de metrou Piccadilly line până în centru. Plecam dimineața pe la ora 8 și ne reîntorceam seara pe la 19.

Nu știu ce să povestesc aici… Mi-a plăcut mult orașul. Diferențe destul de mari între cartiere, începând cu stilul arhitectonic și terminând cu fețele trecătorilor. Un oraș destul de safe, nu am avut deloc sentimentul că există vreun pericol de orice natură decât, poate, să rămâi fără bani pe card… Am vizitat zonele înțesate cu turiști, locuri hippie precum Grădinile Nomade, am dat cu nasul prin Harrods la mici cumpărături sau London Bridge plin cu grupuri de români ce joacă alba-neagra. Nu am mers cu taxi-ul londonez, în schimb ne-am plimbat destul de mult cu celebrele autobuze roșii etajate și underground-ul antic. Totul se poate plăti cu cardul contactless. Totul merge repede. Este un oraș foarte viu!

Parcurile londoneze sunt foarte frumoase. Oaze verzi întotdeauna pline de oameni ce se plimbă, aleargă, hrănesc păsări sau veverițe, se odihnesc pe șezlonguri sau iarbă, trăiesc. Ne-am luat și noi prânzul pe iarbă în rând cu corporatiștii în pauza de masă și ne-am odihnit pe câte o bancă.

Cel mai mult mi-a plăcut în Notting Hill probabil. Am prins târgul imens de pe Portobello, cu antichități și produse agricole. Ne-am pierdut în mulțimea de gură-cască ascultând jazz-ul cântat de pe margini și privind antichitățile oferite spre vânzare la sute de tarabe și magazine.

Este chiar reconfortant să mergi într-o țară unde înțelegi limba și unde cam totul este pus la punct din punct de vedere organizatoric. Este scris peste tot ce nu ai voie să faci, iar dacă respecți, totul este OK. 

Fiecare nimic cumpărat este răsplătit cu măcar 3 thank you-uri, când îl duci la casă, când oferi cardul și când iese chitanța. Cu normalitatea te înveți imediat și uiți pe moment că te întorci numaidecât de unde ai plecat, de pe și din Otopeni. 

Și de fiecară dată, la întoarcere, îți bați capul să înțelegi de ce suntem așa de proști și de ce ne nimic nu merge cu adevărat în partea noastră de lume. 

Și uiți, apoi te complaci și aștepți o nouă plecare (chiar de doar câteva zile) să te minunezi de normalul altora.